Acum cateva luni am gasit un site romanesc(e vorba de Norc.ro) similar lui Google Street, poate chiar mai amanuntit decat acesta in ceeace priveste orasele romanesti. Cu riscul de a incalca vreo lege de copyright prezint mai sus fotografia blocului in care am locuit de la venirea in Bucuresti pana la absolvirea liceului, adica perioada 1953- 1963. Blocul fusese proprietatea domnului Spirache si a fost confiscat pe motiv ca nu a avut resurse sa termine constructia lui dupa 1945, fiind repartizat CFR-ului care sa se ocupe de aceasta. Cand am venit noi pe acolo abia terminasera muncitorii de efectuat lucrarile. Nu stiu daca a reusit familia Spirache sa-si recupereze blocul in regimul actual, dar ceea ce mi-a ramas in minte a fost ura cu care ne priveau membrii acestei familii pe noi locatarii acestei case nationalizate, mai mult ca sigur abuziv. Culmea este ca vis-a vis sunt blocuri noi construite dupa 1980, iar intreaga parte a strazii spre Crangasi este de nerecunoscut, blocuri in aliniament, semn al epocii comuniste pe care familia Spirache avea motive serioase s-o urasca, dar nu avea curajul sa si-o exprime decat fata de noi. Asta-i viata. Nu imi mai aduc aminte multe din viata petrecuta acolo: clasele I-IV cu domnii Pavelescu si apoi Dinu la Scoala nr.163 de pe Calea Giulesti, clasele V-VII la Scoala nr. 164 de langa locuinta noastra. Apoi am urmat Scoala medie nr.31 de langa Calea Crangasi, azi o scoala elementara langa Lacul Morii.
Blocul prezentat este alcatuit din subsol, mezanin, parter si doua etaje, cu o scara destul de ingusta, foarte incomoda la caratul mobilei. Tin minte ca la mutare s-au desfacut lazile care contineau hainele, vasele si tot ce cuprinde o gospodarie si carate in vazul vecinilor Ionescu (de la nr.66) si Spirache foarte curiosi sa asiste la acest spectacol. Mai tarziu am inceput sa ma lamuresc cu caracterul total diferit al bucuresteanului fata de un ardelean.
Imi mai aduc aminte de vecinii de atunci:
La parter in fata familia Spirache cu Mariana fiica; in apartamentul din spate familia Moise cu copii Paul si Marian; la etajul I cu balconul la strada familia Ionescu cu copii Rodica si Adrian; in apartamentul din spate locuia familia Popescu cu fiicele Meri si ; la etajul II in fata locuia familia Ardeleanu cu fiica Luminita; in fine in apartamentul din spate locuiam noi.
Conditiile destul de grele, initial nu am avut cazan pentru baie, nu era decat apa rece si canalizare. Totusi pentru anul 1954 era ceva. Inaclzirea cu lemne in niste sobe extrem de prost executate. Lemnele depozitate la subsol intr-o debara. De aici am luat cunostinta cu lumea din Giulesti si Crangasi, doua cartiere rau famate ale Bucurestiului, poate mai domoale decat Ferentari si Colentina. Acolo am avut prieten pe Mihai, al carui tata a fost colonel de securitate si apoi dat inapoi la munca de tipograf, de unde plecase. Dupa ce ne-am mutat de aici din Tabla Butii nu l-am intalnit decat pe domnul Ardeleanu, care locuia in blocul ALMO de la Bucur Obor, in rest nu mai stiu nimic.
