duminică, 25 martie 2012

Nu am crezut vreodata ca aici voi ajunge.



Zilele trecute am citit un articol de blog pe care l-am gasit cu ajutorul lui ZeList
http://www.chip.ro/blog/ionut-balan/17986-20-de-ani-de-la-spectrum-la-mac-os-i-windows-phone
Articolul publicat mi-a adus aminte de inceputurile mele in IT. Am cu totul alta meserie, dar tot ce am invatat in IT mi-a folosit in proiectare. Am inceput cu un COBRA sub CP/M si am trecut pe masinile 286, 386, 486 Pentium IV, dotate fiecare cu sistemele de operare si softurile existente la vremea respectiva in Romania. Am trecut prin Basic sau Turbo Pascal ca limbaje de programare si am folosit editoare de text si foi de calcul tabelar sau sisteme de gestionare a bazelor de date. Am folosit Mathlab si Mathcad ca softuri profesionale, pana la prelucrari statistice, analiza seriilor de timp cat si aplicatiile de retele neuronale in problemele de serviciu. In paralel au urmat retelele de pc-uri intre birouri si serverul de la serviciu, casutele de e-mail si in final Internetul: YahooMessenger, cu forumuri, chaturi si retele de socializare. Singurul lucru care nu s-a lipit de mine au fost jocurile, spre deosebire de majoritatea utilizatorilor de pc-uri.
La ora actuala folosesc pc-ul acasa pentru ca sa citesc presa, sa vad stirile tv, sa vad filmele distribuite gratuit, sa ascult melodiile si clip-urile de pe celebrul Youtube, sa caut imagini sau informatii despre orice cu orice motor de cautare disponibil. Am casute de e-mail si nenumarate conturi in site-uri pe care daca nu as avea un LastPass bine mobilat nu m-as descurca in ele. In 20 de ani am citit din domeniul informaticii cat intr-o noua scoala petrecuta de la generala la licenta de inginer. A fost ceva de nedescris. Culmea, pentru un autodidact, fara profesori si cursuri am reusit anumite lucruri ce mi-au folosit atat la serviciu cat si-n viata casnica. HC-ul (cu o tastatura mizerabila, imposibil de comparat cu cea a Compaq 386 pe care uneori am lucrat la serviciu) cumparat cu peste 3 salarii la vremea respectiva a contribuit la instruirea mea si a fiului meu. E drept mai tarziu el si-a cumparat un pc adevarat, care remobilat a trecut din mainile lui in mainile mele. La ora actuala am de la el un pc echipat cu un procesor AMD Athlon de 2,03 Gb cu 2 Gb RAM, doua HDD-uri insumand 315 Gb, doua unitati optice DVD/CD, placile de sunet, imagine si retea, tastatura si mouse-ul wi-fi, router-ul de internet si receptorul wi-fi usb-router, intr-un cuvant un pc modest pe care este instalat Windows XP Professional SP3. Nu banuiam ca intr-o zi voi instala un VirtualBox Manager in care va merge un Ubuntu.
Intr-un cuvant calculatorul impreuna cu internetul fac parte din viata mea de zi cu zi. Nu am crezut vreodata ca asa voi ajunge.
In continuare merita sa mai mentionez ce am intalnit cu ocazia cautarilor din Sambata 24 Martie 2012, trei link-uri interesante:
http://myadobe.ro/2008/01/30/hc-90
http://uzinadeganduri.ro/internet-2/istoria-windows”-in-imagini
http://zxspectrum48.i-demo.pl/clones.html
Merita sa le parcurgi si pe acestea.

joi, 22 martie 2012

O saptamana intr-un salon din spitalul Colentina


La sfarsitul lui Februarie, fara sa vreau am ajuns la clinica de dermatologie cu un diagnostic de eritem polimorf in urma administrarii unui medicament. Am ajuns Duminica noaptea si am plecat Vineri dimineata. A fost de ajuns, pentru ca sa dea semne ca imi trece urticaria si deci pot parasi spitalul. Ca pacient am fost multumit de promptitudinea si eficacitatea tratamentului. Mancarea a fost buna (de la o firma de cuttering), curatenia in limitele normale. Dotarea extrem de slaba, probabil si din cauza pacientilor. Un singur dus functiona si acela fara para, in timp ce solicitarea era mare. In salon 6 paturi, dar in cazuri extreme se puteau inghesui inca 2. Exista un frigider, dar nu era televizor. Pe scurt nu am fost decat in 3 spitale in Bucuresti in ultimii 20 de ani si nu am constatat o diferenta majora intre ele.