Anglicisme folosite în limba română

 

Există neologisme care se regăsesc în fiecare epocă: slavonismele pătrunse în limba noastră prin traducerile cărţilor bisericeşti, turcismele din perioada fanariotă, ungurismele din perioada stăpânirii austro-ungare în Transilvania, franţuzismele din epoca modernă, anglicismele şi americanismele de după 1989. Adina Călugăru, profesor de liceu în Buhuși a realizat o cercetare care vizează prezenţa anglicismelor în presa pentru adolescenţi. Profesoara spune că după opinia lui Sextil Puşcariu se disting două categorii de împrumuturi lingvistice: necesare şi de lux. Domeniile în care ele se utilizează sunt diferite: terminologia economică, financiară, comercială şi a profesiilor.

Împrumuturile necesare desemnează acele cuvinte, sintagme sau unităţi frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. Astfel, în domeniul informaticii şi al jocurilor pe calculator, exemplele includ termeni ca: game (activitate distractivă, joc mai ales la copii), mouse (dispozitiv periferic al computerului care poate deplasa cursorul pe monitorul computerului), chat (discuţie care se face prin schimbarea mesajelor electronice), player (persoana care practică un anumit tip de joc, jucător), joystick (manetă care controlează mişcarea imaginilor pe un ecran electronic sau la jocurile mecanice), setting (ambianţă, spaţiu in limitele căruia este cuprinsă o imagine), sequel (continuare), online şi offline (echipament, dispozitiv sau mod de prelucrare a datelor conectat, respectiv neconectat, direct la calculator).

Muzica deţine terminologia sa specifică prin inserţia anglicismelor de tipul: star (personalitate marcantă în muzică, cinema etc.), single (când se vorbeşte despre un disc de muzică, având câte o singură melodie pe fiecare faţă), hit (cântec de succes, şlagăr), clip (succesiune de secvenţe video, realizată pentru a promova un cântec, un politician, un produs). Produsele alimentare şi băuturile au dus la introducerea unor anglicisme, precum: cheeseburger (sandvici cu brânză), chipsuri (denumire comercială pentru cartofi prăjiţi), hamburger, cornflakes (floricele de porumb), ketchup (sos picant din suc de roşii, oţet şi mirodenii), whisky (băutură alcoolică), brandy (coniac). Legat de acest domeniu remarcăm tot mai frecvent preferinţa pentru folosirea anglicismelor în defavoarea echivalentelor din limba română: shopping (cumpărături), shop (magazin), supermarket (magazin universal), mall (centru comercial, aglomerare de magazine).

Exemplele din modă și cosmetică sunt multiple: look (înfăţişare, aspect), lifting (operaţie estetică care scurtează pielea pentru a face ridurile invizibile), fashion (modă), gloss (luciu de buze), casual (îmbrăcăminte de zi), office (îmbrăcăminte pentru serviciu), trench (pardesiu), make-up (machiaj), trend (tendinţă, evoluţie a unui fenomen), outfit (ţinută), styling (coafură), blush (fard de obraz), cover-girl (fată tânără, frumoasă, care pozează pentru copertele revistelor), beauty-tips (sfaturi pentru înfrumuseţare).

Cea de-a doua categorie implică anglicismele de lux, care reprezintă împrumuturi inutile, ce ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod, precum: band (orchestră), advertising (publicitate), toast (pâine prăjită), shopping (cumpărături), company (firmă, societate comercială), like (a plăcea), weekend (sfârşit de săptămână), horror (groază), girl (fată), cool (grozav), sexy (atrăgător), bad (rău), sorry (a regreta), please (te rog), busy (ocupat), friend (prieten), beauty (frumuseţe), coffee (cafea), darling (dragă). Fără a cunoaşte sensul anglicismului ales în vorbire, riscăm să uzităm construcţii pleonastice intolerabile, de tipul: a face henţ cu mâna, bord de conducere, bani cash, naraţiunea unui story . Utilizarea anumitor anglicisme este absolut necesară, întrucât nu există corespondent în limba română (exemple: subscribe, puzzle, jazz, funk, rock, snowboard), iar altele rămân mereu „crude“, cum ar fi: sms, ok, bye, beep, trendy, fifty-fifty, VIP, Facebook, smart phone, webcam, ori locuţiunile, sintagmele, expresiile frazeologice: all right, best seller, angry young man care stau adesea pe buzele tinerilor. O altă categorie puțin prezentată de cercetătorii lingvistici este cea a utilizatorilor de tehnică și programare în domeniul informaticii și tehnicii de calcul. Aproape fiecare utilizator al unui program de calculator, pornind de la sisteme de operare, limbaje de programare, diverse programe de birotică, științifice ș.a.m.d. a contribuit la crearea unei adevărate colecții de anglicisme. Motivul? aceste programe nu au avut meniuri, interfețe în limba română ci în engleză. 

Traducerile manualelor de utilizare au apărut simultan sau chiar după introducerea softurilor pe calculatoarele din România. Pentru mine, care nu am învățat engleza la școală, perioada de adaptare la noua tehnică de calcul folosită în profesie a însemnat un nou proces de învățare acompaniat de o cercetare și alegere atente a resurselor oferite prin apariția Internetului. Motoarele de căutare indiferent de calitatea algoritmilor de căutare adoptați cât și cunoștințele în domeniul de cercetare ale utilizatorului nu conduc neapărat la rezultatele scontate de fiecare în parte. Foarte mulţi dintre aceşti termeni sunt înregistraţi şi în noul DOOM: staff, management, lobby, high technology, .... , pînă la whisky. Avantajele anglicismelor? Nu au determinat o ,,alterare“ a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la o permanentă înnoire şi reconstrucţie, la nuanţarea ei semantică şi stilistică, la modernizarea lexicului, datorită faptului că limba e o fiinţă vie ce evoluează cu fiece zi ce trece, fiind privită, totodată, ca un aspect al creativităţii lingvistice. Dezavantaje? Folosirea lor, fără să ţinem seama de context, de interlocutor, de situaţia în care are loc discuţia, poate stârni ridicolul. În concluzie, fiecare popor trebuie să lupte pentru apărarea şi cultivarea limbii sale atât prin crearea de cuvinte noi cu mijloace interne, cât şi prin preluarea de cuvinte din alte limbi şi prin integrarea lor optimă în sistemul său de organizare şi funcţionare.

Numeroşi oameni de cultură au criticat vehement invazia de anglicisme. Printre ei, amintim pe celebrul scriitor rus Alexandr Soljeniţîn, scriitorul şi publicistul Octavian Paler şi poetul Geo Dumitrescu. Imediat după 1989 în noul limbaj „de lemn” al politicienilor au apărut cuvintele derivate din engleză care lasă pe omul de rând în necunoaștere. Asupra acestor discursuri politice pline de: targhet, must, mentenanță, monitorizare, implementare, accesare, job-uri, oportunitate, uau, prioritizare, focusare, background, outputuri, feedback-uri, consider perfect îndreptățite criticele celor menționați mai sus.   

  

 Anglicismele în presa adolescentină

 Laura Trăistaru- Moda anglicismelor în limba română