Constantin Noica - Citate

Constantin Noica: Cele mai frumoase citate

1.  Oamenii îţi cer să-i confirmi, nu să-i trimiţi mai departe.
2.  Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv.
3.  Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela care te iubeşte cu adevărat. Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră.
4. E o mutilare să-ţi identifici şi dezvolţi o vocaţie unilaterală. E o mutilare a mutilării să n-o identifici şi să rămâi în sărăcia ta.
5. Fructul pe care l-aţi mâncat azi nu-l veţi mai mânca niciodată.
6. Îmi plac curbele căilor ferate. Sunt îndeajuns de plecate pentru ca un tren în viteză să nu cadă în afară, dar şi îndeajuns de puţin plecate pentru ca un tren fără viteză să nu cadă înăuntru. Coexistenţa contrariilor. Ştiu şi inginerii ceva. Dar tot mai mult ştie viaţa.
7. Nimic nu e bun dacă nu are în el infinitatea, "partea lui Dumnezeu".
8. Fă ce-ţi place ţie - plus ce le place altora. Dacă nu le place altora, nu-ţi place nici ţie, în fond.
9. Prin formaţia sa, „dor” are în el ceva de prototip: este o alcătuire nealcătuită, un întreg fără părţi, ca multe alte cuvinte româneşti cu înţeles adânc şi specific. Reprezintă o contopire şi nu o compunere. S-a contopit în el durerea, de unde vine cuvântul, cu plăcerea, crescută din durere, nici nu pricepi bine cum.
10. Nu se poate cunoaşte fiinţa sufletească şi spirituală a omului fără de imposibilităţile de care s-a lovit el.
11. Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât.
12. Cand un tanar creste frumos, iese parca din strambatate o intreaga lume.
13. Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire?
14. Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină. Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? Începând de când? Şi mă gândesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunându-i: "Românii nu sunt nimic; ei devin ceva".
15. Dacă nu exprimă gândul tuturor, geniul trece prin lume ca o torţă care nu luminează.
16. Libertatea e capacitatea de a valorifica înfrângerile şi de a-şi depăşi reuşitele.
17.  Am văzut ceva neaşteptat: un om milos care mulţumea cerşetorului pentru că-i primise dania. În fond, avea dreptate s-o facă. Fiindcă binefăcătorul există prin cel care primeşte. Cât de recunoscător trebuie să fie medicul bolnavului pe care l-a vindecat! Nu se ştie cine dă şi cine primeşte.
18. Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă.
19. Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: "Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă!". Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i - dacă ai de spus ceva.
20. Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară.
21. Singurătatea absolută? O concep câteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur.
22. Nu există fericire curată decât după şaizeci de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalţi) nu te mai încearcă şi când totul e permis (dacă mai poţi) şi totul e din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei.
23. De învăţat înveţi multe şi de la toţi. Dar profesor nu e decât cel care te învaţă să înveţi.
24. Orice creaţie se naşte dintr-un plâns şi o tăcere.
25. Dragostea e o închidere ce rămâne închisă, iubirea, una ce se deschide.
26. Fie-ţi milă de alţii: trăieşte frumos, învaţă mult, creează bine — trebuie să spui fiecărui om tânăr. Alţii au nevoie de împlinirea ta la fel de mult ca tine.
27. Urmăresc cu interes, când se opresc două trenuri în staţie, cu ce aviditate se uită oamenii unii la alţii. E prea puţin să spui că vor să întâlnească o cunoştinţă. Nu, e un sentiment metafizic: vor să vadă pe CELĂLALT. Fiecare se vede pe sine în celălalt.
28. Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul. El îmi dă bucuria - dacă mi-o poate da ceva.
29. S-a afirmat în repetate rânduri: fiinţa este. Gândul nostru românesc spune nu numai este, dar şi este să fie.
30. Oamenii se definesc după felul cum se pierd.
31. Destinul nu curmă o viaţă: abia o începe.
32. Nu le cere oamenilor ce nu le poţi tu da.