Democrația este o minciună

 

„Democrația este o minciună” spune Ion Coja

Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie, etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat. Clasificare:

- democrație reală
- democrație incompletă (viciată) (în această clasă se află Romȃnia)
- regim hibrid (parțial democrat, parțial autocrat)
- autocrație

Indicele de democrație al Economist Intelligence Unit, care s-a concentrat pe cinci categorii generale: alegeri libere și corecte, libertăți civile, funcționarea guvernului, participare politică și cultură. Indicele democrației (în engleză Democracy Index) este un index calculat anual de revista „The Economist“ pentru gradul de democrație în 167 țări. A fost calculat prima dată în anul 2006. Indicele pentru anul 2020 a apărut în februarie 2021. Romȃnia se afla pe locul 46 in anul 2020. Ion Coja scrie despre democrație în articolul „ ... eu cred că nu dau nici doi bani pe democrație, aşa cum nu au dat nici cei care au inventat-o: vechii greci. Au inventat-o şi au abandonat-o ca pe o măsea stricată, la nimic bună! Concluzia a fost pusă de Aristotel: este cea mai mare nedreptate să institui egalitatea între oameni care se nasc inegal dotaţi. Inegalitatea de şanse, încă de la naştere, este o fatalitate, un dat peste care nu se poate trece, de care trebuie să ţinem seama cu luciditate şi curaj! Putem aduce o corecţie acestei fatalităţi instituind cele două mari păcate: trufia şi invidia! Punerea la index a trufiei, ca păcat, corectează comportamentul celor favorizaţi de fatala inegalitate, iar reprimarea invidiei îi vizează pe defavorizaţii soartei. Creștinismul va institui însă singura egalitate reală de şanse şi cea mai importantă: egalitatea în faţa lui Dumnezeu, egalitatea şanselor la mântuire, la împlinire sufletească întru Domnul! Este egalitatea de şanse în întrecerea cu tine însuţi, în această competiţie nu încape nici mita, nici pila, nici frauda sau impostura! Egalitatea concurenţilor la această competiţie este totală, pentru motivul binecuvîntat că toţi concurenţii pot fi declaraţi câştigători! Sau perdanți… Astfel că niciun om, cu judecată dreaptă, nu se poate plânge că lumea este rău alcătuită! Este tare bine întocmită de Dumnezeu Bunul! Ideile din dialogul Cratylos. La o discuţie despre Socrate, subiect care nu putea ocoli momentul ruşinos al condamnării la moarte pe nedrept a celui mai înțelept om al antichităţii. Socrate a fost condamnat în modul cel mai democratic! Dacă treceam şi la procesul lui Iisus Hristos, omul cel mai curat, mai fără de păcat, din câţi au trăit pe pământ! Condamnat şi El la moarte tot prin consultarea electoratului!…Prin alternanţa partidelor la guvernare, nu poate asigura continuitatea unei politici pe o perioadă mai lungă de timp, iar fără această continuitate e de neconceput viaţa socială normală. Dacă totuşi această continuitate se menține, în statele democratice occidentale, cum ar fi Statele Unite, aceasta se datorează existenţei unor structuri discrete sau chiar oculte de guvernare, a căror existenţă nu demonstrează decât un lucru: că democraţia este o minciună, este un paravan în spatele căruia structurile amintite îşi desfăşoară activitatea, existenţa şi …tentaculele!”

Ion Coja (n. 22 octombrie 1942, Constanța) este un lingvist român, publicist și scriitor, militant politic naționalist. A fost secretar PCR al Universității din București. A fost ales senator în legislatura 1992-1996, pe listele partidului PDAR în județul Constanța. A fost conferențiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din București unde a ținut un curs de lingvisticǎ generală. De asemenea, Ion Coja a fost, împreună cu Radu Ceontea, membru marcant al Uniunii Vatra Românească, organizație nonguvernamentală de extremă dreapta și unul dintre președinții filialei de la București. Figurează drept colaborator al Centrului de Informații Externe (C.I.E., U.M. 0225) din cadrul fostului Departament al Securității Statului. În 2007, Ion Coja a fost dat în judecată de către Federația Comunităților Evreiești din România (FCER) și Asociația Evreilor Români Victime ale Holocaustului (AERVH) pentru negarea Holocaustului, dar plângerea a fost respinsă.

Daniel Dăianu într- un articol din Adevărul scrie: „A devenit un laitmotiv în conversaţia publică teza că democraţia este fragilă. Se mai spune că dominante pentru om sunt instinctele de supravieţuire şi reproducere, de putere.” Conform autorului cauzele acestei fragilități trebuie căutate în:

• divizările din societate şi declinul economic ce au alimentat extremismul;

• omiterea faptului că instituţiile se pot anchiloza chiar şi în societăţile avansate, ceea ce poate duce la stagnare;

• apariția unei crize a democraţiei poate fi pusă pe schimbările climatice care ar conduce la „civilizaţiile hidraulice”;

În final Dăianu conchide extrem de ferm: „Cei care vorbesc despre capitalism în termeni generici tot invocând apostoli ai pieţelor neînfrânate nu au simţul istoriei şi ignoră realitatea; nu avem nevoie de un capitalism de secolul XIX, de aiureli care resping rolul statului în economie, în societate, care nu înţeleg că, pentru ca democraţia să reziste, sistemul trebuie să funcţioneze în beneficiul majorităţii cetăţenilor. Trebuie să existe mai multă empatie, solidaritate, compasiune, spirit de fairness (corectitudine) şi fairplay în relaţiile dintre oameni, pentru o societate mai bună.” Citeste mai mult: adev.ro/qorzwp

RaportulGrupului la nivel înalt pentru democraţia europeană (Bruxelles, 31 ianuarie 2022) menționează că: „UE este o construcție unică care a apărut ca o consecință a învățămintelor desprinse din experiența celor două războaie mondiale. Ea se bazează pe valori fundamentale precum democrația liberală, statul de drept și drepturile omului. Structura sa de guvernanță este definită de un model democratic exercitat în două moduri: toate statele membre sunt democrații funcționale, marea lor majoritate fiind bazate pe majorități parlamentare; la nivelul UE, democrația transnațională se exprimă printr-un sistem de control și echilibru ce ține seama de natura duală a UE, o uniune a statelor și a popoarelor (sau, de fapt, a cetățenilor).” Drept urmare: „legitimitatea europeană este o sumă de legitimități democratice care se consolidează reciproc. UE este mai mult decât suma celor 27 de state membre. Ea înseamnă și cele 242 de regiuni ale sale și cele 90 000 de autorități locale, cu cei peste 1 milion de reprezentanți aleși la nivel local și regional, care pot asigura o legătură esențială între UE și cetățenii săi.”

 „Votul e o minciună. Democrația e o minciună. Democrația a fost inventată ca să sponsorizeze războaiele. Războaiele nu mai sunt, iar democrația trebuie să dispară. Trebuie să vină o democrație mult îmbunătățită. Votul, președintele, Trump, Putin sunt niște minciuni”, a declarat Cezar Ionașcu pentru MrNews.ro.

Un înțelept a afirmat odată că de la Mahatma Ghandi și până în zilele noastre, nu a mai existat niciun mare politician cu o ținută morală verticală și impecabilă. Foarte tristă această afirmație, mai ales că este și adevărată.

Concluzie: de peste 70 de ani nu a mai existat niciun mare politician care să vrea binele și prosperitatea poporului său. În 200 de ani de ocârmuire „luminată” democratică au avut loc cele mai mari atrocități ce i-au fost dat acestei planete să vadă. Războaie în regim de non-stop, 2 războaie mondiale, 30.000.000 de victime civile pe timp de „pace” într-o singură țară sub regimul lui Stalin (conducător ales democratic), 50.000.000 de morți civili pe timp de „pace” în China lui Mao (Republica Populară Chineză). Înțeleg această adulație cvasi-religioasă pe care politicienii o manifestă față de democrație. „Cultul” democrației este unica „rampă de lansare” pentru ei și cei asemenea lor. Din păcate suntem o umanitate tembelizată, cu mari complexe de culpabilitate pentru că și-a votat iarăși în mod nefericit „aleșii”, și-a înălțat eșafodul și și-a înnodat ștreangul. O umanitate defetistă și resemnată pentru că este făcută să se creadă singura vinovată de situația actuală ce nu poate fi schimbată, întrucât acesta este unicul „joc” admis și posibil. Culmea civilizației pământene, strălucitoarea și măreața democrație – aceasta este lumea în care trăim în prezent.” Să fie oare democraţia doar „o paranteză“ în istoria umanităţii, cum sunt și perioadele de pace? Matei Vişniec.

La începutul lunii februarie, deci cu cîteva săptămîni înainte de invadarea Ucrainei, grupul britanic The Economist publica un raport alarmant privind starea democraţiei. 165 de state erau analizate în raport și reieșea că numai 21 aveau statut de democraţie completă. Pe treapta cea mai de jos, cu calificativul de cel mai nedemocratic stat din lume, era plasat Afganistanul. Cîteva state cu tradiţie democratică, printre ele Spania, Franţa, Statele Unite, Istraelul și Africa de sud, erau etichetate ca democraţii „șubrezite“ (démocraties défaillantes). Printre altele, studiul punea în lumină efectele nefaste ale pandemiei asupra democraţiei. În mod paradoxal, democraţia este acum atacată brutal pe continentul pe care a avansat cel mai mult în ultimii 30 de ani. Personal nu văd însă în jurul meu, în Europa Occidentală, vreun șoc emoţional semnificativ. Mi se pare chiar halucinant să constat că la Paris sau Madrid absolut nimeni nu și-a modificat stilul de viaţă, că terasele și restaurantele sunt pline, că industria de divertisment continuă să capteze masiv atenţia occidentalilor, în timp ce în Ucraina oamenii își dau viaţa pentru libertate. 

FreedomHouse: Democraţia în lume a suferit în vremea pandemiei, din cauza creşterii numărului liderilor autoritari. Democraţia mondială este ”sub asediu” din cauza creşterii numărului liderilor autoritari, ceea ce a schimbat echilibrul internaţional în favoarea tiraniei, potrivit raportului anual al organizaţiei Freedom House, publicat miercuri, consemnează agenţia EFE. 

Sondaj: 54% dintre români cred că țara lor e cu adevărat democratică/ România stă mai bine decât Ungaria sau Polonia, dar nu se ridică la nivelul așteptărilor propriilor cetățeni. (17 Iunie 2020). Românii, tot mai nostalgici după comunism/ Creștere de 20% în 7 ani. Care sunt motivele?

Rezultatele unui sondaj realizat de INSCOP arată o situație îngrijorătoare: la 30 de ani de la căderea comunismului, 63% dintre români cred că situația de atunci era mai bună decât cea de acum. Este cea mai mare cifră din ultimii ani și arată amploarea revalorizării comunismului.

Întrebați ce cred despre situația generală din România, comparativ cu cea de acum 30 de ani, 63% dintre respondenți spun că este mai rea, 23,4% că este mai bună, 9,3% că este la fel, iar 4,2% nu răspund.

Realizat în plină criză politică și pe fondul scumpirilor la energie și gaze, sondajul surprinde, între-o mai mare măsură, starea de nemulțumire a oamenilor față de actuala situație, decât nostalgia față de comunism. Este o sancționare drastică a prezentului, spune pentru Europa Liberă Remus Ștefureac, directorul INSCOP Research și președintele think-tank-ului STRATEGIC Thinking Group. (Septembrie 2021)

Pe de altă parte, aprecierea față de comunism bântuie nu doar țările din fostul bloc comunist, ci și Occidentul. Astfel, potrivit unui sondaj realizat în 2019 la cererea Victims of Communism Memorial Foundation, un ONG cu sediul în Washington, SUA, 36% dintre cei intervievați aprobau comunismul, cifră în creștere față de anul precent.

Generația „millennials" ar vota în proporție de 70% pentru un candidat socialist, iar 22% cred că "societatea ar fi mai bună dacă s-ar elimina ideea proprietății private".