luni, 26 octombrie 2015

Am lucrat pe la Petrimanu (I)

Pe 31 Iulie seara la 23 am luat acceleratul spre Lotru şi dimineaţa pe la 5 am ajuns într- o gară mică situată în defileul Oltului. Am luat un autobuz cu care am ajuns la Voineasa, comuna unde se afla conducerea intreprinderii de construcţii hidrotehnice (devenită ulterior trustul de construcţii hidrotehnice) Lotru. Am ajuns la birourile situate pe deal într- unul din blocurile construite in scop turistic. De acolo m- au trimis la dispensarul situat jos la baza dealului. Acolo am avut "şansa" să particip la deplasarea, pe coridorul dispensarului, a unui tânăr strivit între vagoneţi la Castel. M- am întors la grup şi am aşteptat IMS- ul care urma să transporte casierul şi banii la Şantierul Captări Sud- Petrimanu, unde am fost repartizat. Când am coborât din maşină am avut impresia că mă aflu într- un platou de filmare al unui western american. În dreptul poştei era o bară orizontală de care să- ţi legi calul, lipseau uşile de intrare în saloon. Barăcile erau placate cu scânduri verticale, spre deosebire de cele americane, care erau orizontale.
Recent Gerch mi- a trimis o poză cu colonia Petrimanu din iarna anilor 1972. Din August 1970 până în Septembrie 1976 am trăit şi lucrat în acest şantier, la diferite loturi din cadrul acestuia. Drumul de la Voineasa până la Petrimanu a fost un calvar, prima dată, cu timpul m- am obişnuit. Parţial asfaltat, încărcat de dejecţiile ebulmenţilor după fiecare ploaie, parţial degradat după viitura din Mai 1970; aceasta era starea lui, a cărei imagine care aveam s- o completez cu fiecare iarnă de pe valea Latoriţei. Era un drum forestier construit pentru exploatarea lemnului, care era transportat până la Brezoi, un orăşel dotat cu o fabrică de prelucrare primară. Ulterior drumul a fost asfaltat, dar starea lui a fost mereu deplorabilă, spre deosebire de Ciunget- Voineasa. La Petrimanu, ing. Mihai Tarţa, şeful şantierului m- a trimis la serviciul tehnic unde era şefă ing. Rodica Totan. Menţionez că şantierul era în curs de organizare, peste care trecuse şi viitura din 1970. Construcţiile din avalul dispensarului, mal drept al Latoriţei: 4 barăci (inclusiv birourile) au scăpat datorită stâncii din albia majoră a râului.
Ing. Gerch Fraenk (şeful meu de la baraje) mi- a trimis nişte poze în care sunt fotografiaţi o parte din conducătorii Şantierului III Captări Sud- Petrimanu: ing. Mihai Tarţa (şeful şantierului), lângă el ing. Dan Florescu-ing. şef- constructor, penultimul din spate ing. Ioan Macarie- ing. şef- minier (i- a luat locul lui Dan Florescu după plecarea lui) şi ultimul ing. Gerch Fraenk- şef lot baraje. Pe ceilalţi din fotografie nu i- am mai recunoscut. Ing. Dan Florescu a lucrat în continuare la ISPH şi a proiectat barajul de anrocamente cu miez de argilă Gura Apelor din Retezat. După 1990 a plecat de la ISPH şi nu am am auzit nimic despre el. Am locuit într- o garsonieră cu câte un coleg, apoi cu soţia într- una din barăcile coloniei Petrimanu. Situată pe valea Latoriţei la circa 1300 mdm altitudine, colonia se afla într- un decor extrem de atrăgător. Nea Mişu, şeful de şantier ne spunea că alţii cheltuiesc bani grei ca să- şi petreaca timpul liber pe aici, în timp ce noi primim salarii. Numai că e o diferenţă uriaşă între 1- 2 săptamâni şi ani de zile petrecuţi în condiţii destul de dure.
Când lucram la întreţinerea drumului Petrimanu- Ciunget am contribuit la ridicarea monumentului 7 cruci amplasat în memoria muncitorilor ucişi de o avalanşă, când încercau să înlăture un copac ce o împiedica să alunece în Latoriţa. Crucea de lemn a fost făcuta de dulgherul Albert, al cărui frate se afla printre morţi. Fraţii Coconu, zidari de meserie, au construit soclul zidăriei din piatră brută şi au prins cele 7 cruci înfrăţite în găurile practicate în soclu, umplute cu mortar de ciment.

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Am completat 5 din 9

În Septembrie 2015 am terminat 5 bloguri din 9 deschise de mine pentru înmagazinarea conţinutului agendelor. Situaţia, în prezent, este următoarea: https://liviucretu.wordpress.com - Agenda Albastră 97- II; https://agendaverde97.wordpress.com/ - Agenda Verde '97; http://liviu2006.byethost7.com - Agenda Roşie '70; http://liviu2006.byethost7.com - Agenda Negru '98; https://www.tumblr.com/blog/liviu2006 - Agenda Negru '04.

duminică, 31 mai 2015

Locaţii blog- uri pe Internet

Locaţii blog- uri pe Internet
Locaţiile pe Internet ale agendelor mele sunt prezentate mai jos, adaptate pentru data: Mai 2015.
Nr Culoare, an Adresa
1 Negru 2004 http://liviu2006.tumblr.com
1 Albastru închis 2004 https://liviucretu.wordpress.com
2 Albastru închis 1997 http://liviucretu.wordpress.com
2 Albastru închis 1997 http://refacere.blogspot.ro
3 Albastru închis 1997- II http://liviucretu.wordpress.com
4 Bej`85 http://agendabej.over-blog.com.com
5 Grena 1996 http://liviucrt.blog.com
5 Grena 1996 http://cms.liviucretu.webnode.com
6 Negru 1998 (Romtelecom SA) http://liviu2006.byethost7.com
7 Roşie`70 http://liviu2006.byethost7.com
8 Verde`97 http://agendaverde97.wordpress.com
9 Roşie`92 http://agendarosie1992.weebly.com/blog/
9 Roşie`92 http://liviu2006.livejournal.com/
10 Prelucrări statistice http://prelucrari.ucoz.com
11 Pagina personală http://liviucretu-inceputuri.blogspot.ro
12 Pagina Home http://liviucretu.ucoz.com

luni, 25 mai 2015

Blog-ul meu de pe blogspot

În 8 Decembrie 2007 am scris primul blog în liviucretu-inceputuri.blogspot.ro. După lista Zelist.ro ocup locul 60485 din 87946 de bloguri, din care 31,22% sunt situate sub mine. Lista e alcătuită după mai multe criterii, la care eu nu răspund deloc. Blog- ul este o  publicaţie web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă. Nu prea am găsit blog- uri care să- mi placă. Nu le citesc pe cele din sfera politicii, ale ziariştilor, în general le citesc pe cele despre softuri, tutoriale, IT. Despre definiţia blog- ului se găsesc date în: http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog, http://www.easyblogging.ro/ce-este-un-blog.html, http://mariussescu.ro/ce-este-un-blog/, http://www.bobbyvoicu.ro/about-2/ce-este-un-blog, http://bloguest.com/despre-blog/ce-este-un-blog/, http://bloggerajutor.robloguri.info/2009/04/ce-este-un-blog.html, http://www.flu.ro/blogtur/, http://www.floringrozea.com/2014/08/20/online-ce-e-un-blog/, http://www.zelist.ro/bloguri, http://itcmedia.ro/top-10-cele-mai-populare-bloguri-romanesti/ şi http://www.trafic.ro/vizitatori/top-siteuri-bloguri/saptamana. Informaţiile din blog sunt actualizate periodic  de către “blogger”, printr- un proces care se numeşte  “blogging”. Operaţiunile de scriere şi publicare a propriilor articole, cât şi de validare a comentariilor sunt foarte simple si se realizează cu ajutorul unei interfeţe (control panel), fără a avea nevoie de cunoştinţe deosebite. Majoritatea blogurilor folosesc soluţii de management a conţinutului (CMS), cum ar fi WordPress, Blogger sau TypePad. Conform zelist.ro, un blog este considerat activ dacă a publicat cel puțin 1 articol/săptămână. Consider definiţia blog-ului din http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog destul de reuşită, chiar dacă unii blogeri români o completează, cum e şi firesc. Pe scurt: " blog- ul este o publicaţie web care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă.Informaţiile din blog sunt actualizate periodic  de către “blogger”, proces care se numeşte  “blogging”. Toate aceste operaţiuni de scriere şi publicare a propriilor articole cât şi de validare a comentariilor sunt foarte simple şi se realizeaza cu ajutorul unei interfeţe (control panel), fără a avea nevoie de cunostinţe deosebite. Majoritatatea blogurilor folosesc soluţii de management a conţinutului (CMS), cum ar fi WordPress, Blogger sau TypePad.
Lista de blog- uri proprii:
http://liviucretu-inceputuri.blogspot.ro/ 
https://www.tumblr.com/blog/liviu2006

https://liviucretu.wordpress.com/

http://agendabej.over-blog.com/

http://liviu2006.byethost7.com/

https://agendaverde97.wordpress.com/

http://liviucrt.blog.com/

http://cms.liviucretu.webnode.com/blog/

http://liviu2006.livejournal.com/

http://prelucrari.ucoz.com/blog

http://liviucretu.ucoz.com/blog




marți, 19 mai 2015

Şcolile pe unde am învăţat.

Primele amintiri din copilăria mea sunt cele de la Sărăţel, un important nod de cale ferată din inima Ardealului. Acolo, tatăl meu a fost şef de gară. Am reţinut cum arăta turnul pentru alimentarea cu apă a locomotivelor. Între timp clădirea gării a fost refăcută, după cum am constatat în imaginile din Google. Apoi ne- am mutat la Dej, unde am locuit cu chirie în casa doamnei Hangu. Am început clasa a I- a la liceul din oraş. La ore mi- am făcut de cap, nu am lasat- o pe învăţătoare să- şi ţină orele, drept pentru care s- a plâns de nenumărate ori mamei, care era şi ea profesoară în liceu. Prin Decembrie m- am îmbolnăvit grav de o hepatită. Pe vremurile acelea diagnosticul era dificil de pus, mai ales într- un spital de provincie. Boala era dificil de tratat din lipsa medicamentelor. În final m- am facut bine, m-am potolit şi m- am întors la şcoală. Am terminat anul cu chiu cu vai. Apoi ne- am mutat în Bucureşti.
Şcoala de băieţi nr. 42
Clasa a II- a am început- o la Şcoala de băieţi nr. 42 (devenită ulterior 163) cu dl. învăţător Pavelescu. Din clasa a II- a am început să învăţ cu adevărat. A fost un chin, pentru mine, caligrafia. Era şi normal pentru un stăngaci. În loc să mă lase să scriu cu mâna stângă, m- au chinuit cu dreapta şi a ieşit un scris oribil. Până în clasa a X- a am scris urât, după care am avut parte de o caligrafie de maestru. Nu mi- am explicat ce s- a întâmplat în creierul meu. De la domnul Pavelescu am prins frica de linie arsă la mână pentru nota sub 5 (era sistemul sovietic de notare) şi de orice deviere de la o bună purtare. A fost perioada în care m- am adaptat cu greu modului de viaţă din Regat, total diferit de cel din Ardeal şi mai ales celui pe care încerca maică- mea să mi- l impună. De atunci am avut un prieten Mihai, pe care ulterior nu l- am mai întâlnit. Principala lui calitate era minciuna. A locuit ceva mai jos pe Tabla Buţii, după blocul lui Rădulescu, transportatorul de cărămizi. Blocul a rămas în picioare după reconstrucţia cu blocuri a trotuarului opus al străzii. Cred că l-a revendicat fiul cel mare Rădulescu, dar nu ştiu dacă a şi reuşit. Cu domnul Pavelescu am învăţat până în clasa a IV- a, când am avut învăţător pe domnul Dinu care a fost total opus firii domnului Pavelescu.
Şcoala generală mixtă nr.164
Din clasa a V- a am învăţat la Şcoala mixtă generală nr. 164 (fostă Şcoala de fete nr.42) situată pe strada mea la o casă departare. În recreaţia mare veneam acasă şi mâncam câte ceva. Dintre profesorii pe care îi mai ţin minte se numără domnul Vasilescu - profesorul de istorie antică şi domnul Florian Cicerone - profesorul de literatura română. De atunci mi- au rămas în memorie frânturi din legendele Olimpului şi descrierea bătăliei de la Rovine din Scrisoarea a III- a, pe vremea când Eminescu nu era studiat la şcoală. Am avut parte de o serie de poezii inchinate Uniunii Sovietice, partidului, clasei muncitoare, eroilor de la uzinele Griviţa şi multe altele. Perioada în care a condus ţara Gheorghe Gheorghiu- Dej a fost si ea una dificilă. Am avut un prieten la Dej, al cărui tată, ofiţer de carieră, nu s- a mai întors acasă, era la Canal. Mult mai tarziu am înţeles ce era acolo. Mama mea era chemată lunar la Miliţie unde i se recomanda să renunţe la cetăţenia română obţinută în urma căsătoriei, ea fiind născută pe malul stâng al Nistrului. Am terminat şi clasa a VII- a şi am dat admiterea la Şcoala medie Mixtă nr.31 din Calea Crângaşi, la care ajungeam pe jos.
Şcoala medie mixtă nr. 31
Am dat examen acolo, la sfatul părinţilor, care mi- au spus că nu prea sunt primiţi la liceu copii de intelectuali. Termenul folosit era greşit, dar se referea şi la funţionari şi cei cu pregătire superioară dinainte de război. În liceu am învăţat in special la disciplinele legate de institutele tehnice: matematica, chimia şi fizica. Am învăţat chiar şi în particular franceza, iar la şcoală literatura română. Nu- mi amintesc numele profesorilor din liceu. A venit şi vremea examenului de maturitate (bacalaureatul), pe care l- am dat destul de relaxat (8 la matematică scris, 4 la română oral). Am dat examen de admitere la Politehnică la Facultatea de transporturi. Acolo nu am învăţat nimic şi am ajuns dat afară. Am dat un nou examen de admitere la electronică, unde n- am reuşit (8 la scris, 4 la oral). Recunosc demonstraţia cerută am dat- o dintr- un curs al lui Cioran, nu cum era in clasa XI- a şi m- am şi certat cu profesorul examinator pe această temă. Am dat o nouă admitere la Facultatea de hidrotehnică din cadrul Institutului de construcţii Bucureşti. Şi aici am repetat anul II, poate datorită faptului că nu am reuşit să învăţ, mai ales o cantitate ridicată de materie. Cert este că pe atunci asistentul Ieremia de la rezistenţa materialelor m- a luat la ochi drept un posibil candidat la repetenţie. Sălile unde se ţineau cursurile se aflau într- un fost seminar de popi pe str. Matei Basarab, demolat ulterior. Acolo erau cantina şi căminele. În sala de mese mi s- a furat paltonul nou- nouţ şi mi s- a lăsat în loc o gioarsă.
Facultatea de hidrotehnică

Noul sediu al facultăţii era în construcţie la insistenţele profesorului Radu Prişcu, mai ales în perioada cât a fost rector. În anul II bis am fost preferatul lui Ieremia, pentru că rezolvam toate problemele la tablă, fără intervenţia lui. De altfel, un fost coleg mi- a spus la o întâlnire anuală că şi- ar fi dorit să poată face faţă ca şi mine la seminariile de rezistenţă. După aceea totul a decurs in linişte. Am făcut lucrarea de diplomă, cu un subiect din tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice. Am dat examen cu profesorul Radu Prişcu, şeful comisiei de examinare. Am luat 8 şi cu notele din cursul anilor am obţinut o medie care mă situa exact la mijlocul listei colegilor din anul nostru. Cu media obţinută am primit o repartiţie la Intreprinderea de Construcţii Hidrotehnice Lotru (ulterior devenit Trustul de Construcţii Hidrotehnice).



miercuri, 13 mai 2015

Am avut o iarnă grea.

A trecut iarna demult, nu a fost greu anotimpul, dar pentru mine a fost destul de greu. Prin Noiembrie am fost la Spitalul de urgenţă pentru oftalmologie şi am fost programat pentru o operaţie de implant de cristalin. Totul a decurs normal. Mai mult chiar, imediat după ce mi s- a dat jos bandajul am început sa văd normal cu ochiul drept (cel operat), nu cum a fost cu ochiul stâng. La acela am văzut progresiv de la slab la bine în aproximativ 4 zile. Apoi a trebuit să urmez tratamentul cu picături turnate timp de 6 săptămâni. Când mă gândeam că o să mă chinui ca şi în 2013 a venit şi problema cu cuscra, care şi- a luxat piciorul. Au trebuit luate nepoţelele la noi. Cea mare la grădiniţă, cea mică cu noi în casă. Până acum au avut grijă de ele amandouă bunicile, deci timpul acordat lor era cu junătate mai mic. A trecut şi Anul Nou. Am intrat în 2015 la fel ca şi în alţi ani. Cred că în Ianuarie a avut loc un incident pe care nu mi- l amintesc, decât ce s- a întâmplat în final. Cert e că m- am trezit în baia mică pe gresie, căzut, fără putinţă de ridicare. Uşa era închisă dupa mine şi soţia nu m- a auzit. În final a venit, m-a văzut şi a dat telefon după băiat, care m- a ridicat ca pe un sac. Acestea ar fi motivele pentru care ar trebui sa-mi păstrez o agendă pe net. A venit Februarie şi am contractat amândoi o viroză. A mea a fost cea mai puternică. Am chemat de două ori salvarea, am urmat două prescripţii medicale. După 10 zile cu 2 antibiotice diferite şi alte medicamente, nu s- a cunoscut nici o ameliorare. Nu am putut să dorm deloc. M- am chinuit numai în fotoliu. Cum mă aşezam la orizontală începeam să tuşesc. Nu am mai păţit aşa ceva niciodată. Pe 21 Februarie fiul meu m- a dus la policlinica Medlife de pe calea Griviţei, unde am fost la consultaţie la un dr. cardiolog şi unul pneumolog. 
Clubul CFR pe Calea Griviţei
Cu ocazia deplasării la Medlife am văzut un crâmpei din calea Griviţei, inclusiv clubul CFR, unde vedeam săptămânal câte un film, în adolescenţă. Biletul de 1,25 lei era mai ieftin decât la celelalte cinematografe. E drept şi condiţiile de vizionare erau mai proaste. Îmi amintesc că acolo am văzut de mai multe ori "Vagabondul" cu Raj Kapoor, interpretând celebra melodie: "Awara Hoon" (abia acum am aflat cum se numeşte precis). La policlinică, în urma examenului, EKG- ului şi ecocardiografiei, a rezultat ca sunt în limitele anterioare privind hipertensiunea arterială şi cele normale privind inima. La pneumologie, doctoriţa a sesizat la ascultare ceva în neregulă motiv pentru care mi- a cerut să fac radiografia şi principalele analize ale sângelui. Radiografia am facut- o pe loc şi analizele mai târziu. Analizele se situau în limite normale, excelente pentru un pacient în starea în care mă aflam. Datorită medicaţiei prescrise: în special un antibiotic: tavanic şi aerosoli (noroc cu aparatul nepoţelelor) cu dexametazonă, în final, am scăpat de viroză. A venit primavara. Avem o primavara capricioasă: trei zile soare, trei zile ploaie, noaptea frig, ziua cald.

De la 1 Mai s- a introdus folosirea cardului pentru serviciile medicale, pe care să- l prezentăm la orice medic. A ieşit un tămbălău întreg din cauza multora care au neglijat anunţurile poştei, ale Casei de sănătate, prezentate la TV şi au rămas fără card. Acum stau la coadă la Casa se sănătate. Nu e cazul nostru.